Maigret si fantoma by Georges Simenon

Author:Georges Simenon
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-11T21:00:00+00:00

Capitolul 5

CAMEEA CU DESENE

În clipa aceasta se petrecu un lucru pe care Maigret cu greu l-ar fi putut defini, o schimbare de ton, sau mai degrabă un fel de decalaj care pe neaşteptate acorda o mai adâncă semnificaţie gesturilor, cuvintelor, atitudinilor. Se datora oare aceasta prezenţei acestei femei tinere, învăluită în costumul ei ciudat, sau atmosferei încăperii?

Într-un şemineu imens din piatră albă, ardeau câţiva butuci, troznind, iar flăcările se înălţau într-un joc fantastic.

Comisarul înţelegea acum de ce perdelele atelierului care se vedeau de la ferestrele Marinettei Augier erau aproape întotdeauna trase. Atelierul acesta avea ferestre nu numai spre Avenue Junot ci şi în partea opusă, ceea ce dădea posibilitatea să se folosească lumina dorită.

Perdelele erau făcute dintr-o pânză neagră, groasă, decolorată şi intrată de atâta spălat, astfel încât nu mai acopereau tot geamul.

De o parte, se puteau vedea acoperişurile caselor, până la

Saint-Ouen; de cealaltă având în prim plan Moulin-de-la-Galette cu aripile sale aproape întreg Parisul, cu bulevardele sale, perspectiva mai largă a Champs-Elysees-ului, meandrele Senei şi cupola aurită a Domului Invalizilor.

Dar nu panorama aceasta îl fascină pe Maigret, ale cărui simţuri treze parcă stăteau la pândă. E greu, atunci când te găseşti pe neaşteptate într-un mediu necunoscut, să-l percepi în totalitatea sa, şi totuşi aceasta i se întâmpla lui acum.

Era frapat în acelaşi timp de tot ce vedea, de cei doi pereţi goi, de un alb crud, de pildă de flăcările jucăuşe din căminul aşezat în mijlocul unuia dintre aceşti pereţi.

În clipa în care intraseră cei doi bărbaţi, doamna Joncher picta. În mod logic, pereţii aceştia n-ar fi trebuit să fie acoperiţi de tablouri? Şi, ca în orice atelier, n-ar fi trebuit să fie aşezate undeva, unul lângă altul, celelalte lucrări ale sale? Or, podeaua lustruită era tot atât de goală ca şi pereţii.

Lângă şevalet, pe o măsuţă se afla o cutie plină cu tuburi de vopsele.

Puţin mai depare, pe o altă masă, o masă din lemn alb, singurul obiect vulgar întâlnit până acum în întreaga casă, se aflau îngrămădite, căni, cutii de tablă, sticle şi cîrpe.

În completarea mobilierului, două vechi dulapuri, un scaun şi un fotoliu a cărui catifea de un castaniu închis începuse să se decoloreze.

Era deocamdată doar o presimţire a ceea ce era nefiresc aici, dar Maigret era în alertă, iar fraza pronunţată de olandez nu făcu decât să-i trezească şi mai mult bănuielile. El spusese, adresându-se soţiei sale:

― Comisarul nu se află aici pentru a-mi admira tablourile ci, oricât ar părea de ciudat pentru a diserta despre gelozie. Pare surprins de faptul că nu toate femeile sunt geloase...

Aceasta ar fi putut trece drept o constatare banală, cu o urmă de ironie. Pentru Maigret însă, afirmaţia avea semnificaţia unui avertisment adresat de Jonker soţiei sale şi ar fi jurat că aceasta confirmase, printr-o clipire că recepţionase mesajul.

― Soţia dumneavoastră e geloasă, domnule Maigret?

― Vă mărturisesc doamnă, că încă nu mi-a dat prilejul să-mi pun această întrebare.

― Presupun că totuşi în biroul dumneavoastră se perindă multe femei?

Se înşela oare? Avu impresia că se lansase un nou semnal, un semnal care de astă dată, îi era adresat lui.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.